pătrúnde (pătrúnd, pătrúns),
vb. –
1. A
intra, a se
bagă. –
2. A
străbate, a străpunge. –
3. A
găuri, a înțepa. –
4. A-și
face loc, a-și
croi drum, a se
face cunoscut. –
5. A scruta, a
descoperi. –
6. A impresiona. – Mr.
pitrundu, pitrumșu, pitrundere. Lat.
pertundĕre (Pușcariu 1290; Candrea-Dens., 1362; REW 6435), cf. it.
pertugio „
gaură strîmtă”, logud.
pertungere „a
găuri” (Wagner 112). După părerea abandonată a lui Diez,
Gramm., I, 444, din lat.
pertrudĕre, cu
n ca în
mărunt, cărunt. – Der.
pătrunzător, adj. (penetrant; perspicace);
nepătruns, adj. (impenetrabil).