păreá (par, – rút),
vb. – A da impresia, a
crea iluzia, a avea
aerul. – Mr.
(am)par, (am)părui, păreare. Lat.
pārēre (Pușcariu 1261; Candrea-Dens., 1331; REW 6235), cf. it.
parere, prov.
parer, v. fr.
paroir, sp.,
port.
parecer. – Der.
părere, s.f. (opinie,
aviz;
iluzie, viziune, fantasmă);
părelnic, adj. (imaginar, fictiv);
parcă (var. ortografică
par’că), adv. (s-
ar zice, s-
ar crede, într-o
măsură,
cam), în
loc de
pare că, cf. calabr.
parca;
dispărea, vb. (a
pieri), format după fr.
disparaître;
dispariție, s.f. (pieire), din fr.
disparation;
compărea, vb., după fr.
comparaître;
comparent, adj. (care compare);
comparați(un)e, s.f. (prezentare).