paraxín (paráxină),
adj. – Ciudat,
curios, bizar. – Var.
paraxîn. Ngr. παράξενος (Gáldi 221). – Der.
paraxenie, s.f. (ciudățenie, raritate), din ngr. παραξενιά;
parascovenie, s.f. (prostie, aberație, ciudățenie), probabil în
loc de *
paraxovenie, cu suf. ca în
drăcovenie (după Cihac, II, 245 și Tiktin, din sl.
kovati „a forja”, cf. sb.
skovati „a forja”,
pol.
kowanie „invenție”.