pălimár (pălimáre),
s.n. –
1. Balcon,
foișor. –
2. Balustradă, parmalîc. –
3. Balustru. – Var. (înv.)
polimar, (Munt.)
palimac. Ngr. πολυμερής „multilateral”, din
cauza orientării sale în diferite
direcții.
Forma primitivă,
polimar, a
fost asimilată cu
pălămar „frînghie” și „paracliser”.
Sec. XVIII.