oprí (oprésc, oprít),
vb. –
1. A reține, a
para. –
2. A reține, a conține, a
supune, a constrînge. –
3. A interzice. –
4. A
invita, a găzdui. –
5. A
deduce, a
conchide. –
6. A
închide, a pune în închisoare. –
7. (Vb. refl.) A înceta, a zăbovi, a se întrerupe. Sl.
opreti (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229), cf.
ceh.
opreti „a susține” și
opor. – Der.
opreală, s.f. (
oprire,
popas; încetare, sfîrșit; închisoare);
opreliște, s.f. (înv.,
oprire, detenție; înv., prohibiție);
oprea, interj. (
stai,
oprește-te!);
oprelnic, adj. (represiv);
opritor, adj. (înv., protector, susținător);
opritoare, s.f. (
piedică, obstacol);
opritură, s.f. (interdicție;
pădure în care e oprită tăierea
copacilor).