óchi (ochí),
s.m. –
1. Organ al văzului. –
2. Vedere. –
3. Butonieră, cheutoare. –
4. Adîncitură de
apă. –
5. Deschizătură,
gaură. –
6. Corp luminos,
lumină. –
7. Spațiu între doi stîlpi de
pod. –
8. Ferestruică,
oberliht. –
9. Sticlă,
geam. –
10. Poiană, luminiș. –
11. Verigă,
za de
lanț. –
12. Guleraș de
capsă. –
13. Rotunzimea unei
litere. –
14. Laț de
plasă, de împletitură. –
15. Laț,
nod slab,
ușor de
desfăcut. –
16. Ou prăjit cu gălbenușul
întreg. –
17. Pată colorată pe
coada păunului. –
18. Nuanță,
strălucire.
19. Cristal de
sare gemă. –
20. Gură de
vas pentru
lichide. –
21. Vîrtej, volbură, vîltoare. –
22. Punct pe
zaruri, pe
cărți. –
23. Foaie de hîrtie (in-octavo). – Mr., megl., istr.
ocl’u. Lat.
oc(u)lus (Pușcariu 1217; Candrea-Dens., 1279; REW 6038), cf. it.
occhio, prov.
uelh, fr.
oeil, sp.
ojo, port.
olho. Cu excepția sensurilor 1, 7 și 22, în celelalte sensuri se folosește pl. n.
ochiuri. Pentru sensul 21, cf. M. L. Wagner,
Oje de aqua, NRFH, IV, 40-3; pentru 16, ngr. ἀβγά μάτι (
Graur,
BL, V, 71, semnalează corespondența dintre ngr. πλύνω τὰ μάτια și
a spăla pe ochi.
Aceste expresii
comune ambelor idiomuri se
pot înmulți cu ușurință, cf.
de ochii lumii, νιὰ τά μάτια τοῦ ϰόσμου;
cu ochii în patru, τὰ μάτια σου τέσσερα;
a vedea cu ochi răi, παίρνω ἀπò ϰαϰό μάτια;
pe ochii mei, στὰ μάτια μου etc.). Legătura dintre 3 și 4 cu sl.
okno „
fereastră” (Pușcariu 1217) nu este o
ipoteză necesară. – Cf.
oacheș. Der.
ochi, vb. (a se
uita, a reprivi, a
trage cu
ochiul; a ținti; Trans., a
arde soarele);
ochiadă, s.f. (
privire intensă,
semn cu
ochiul), după it.
occhiata, fr.
oeillade;
ochian, s.n. (telescop), cu suf. -
an (după
ipoteza improbabilă a lui
Graur,
BL, IV, 104, din it.
occhiale), cf. cuvîntul următor;
ochiană, s.f. (
pește, Leuciscus rutilos, Scardinius erythrophthalmus), numit
așa din
cauza ochilor săi mari);
ochiar, s.m. (Bucov., insectă, Drosophila graminun);
ochenat, adj. (cu ochi
mari), prin încrucișare cu
sprîncenat (Candrea);
ochete, s.m. (ochi de
plasă, împletitură etc.;
inel de
zale,
verigă de
lanț;
sticlă de
geam), în Olt. și
Banat;
oceri, s.m. pl. (Trans. de N,
ochelari), cu der. neclară;
ochiat, adj. (Trans., cu găurele, spongios);
ochilă, s.m. (ciclop din anumite
povești populare);
ochios, adj. (cu ochi
mari);
ochișor, s.m. (dim.;
plantă, Anagallis arvensis; Arg., monedă de
aur);
ochitor, s.m. (țintaș, servant de
tun);
deochi, s.n. (
boală provocată de privirea cuiva);
deochia, vb. (a provoca un
rău, a nenoroci cu privirea), cuvînt
cunoscut peste tot (ALR, I, 242)çf.
cal.
aducchiare;
deochiat, adj. (nenorocit datorită deochiului; discreditat).