obráz (obráji),
s.m. –
1. Individ,
persoană. –
2. Față,
figură. –
3. Fiecare dintre
cele două părți laterale
ale feței. –
4. Rang,
categorie. –
5. Importanță, considerație, influență. –
6. Îndrăzneală, cutezanță, vioiciune. –
7. Aplomb, nerușire, impertinență. – Var. (1, pl.)
obraze. Megl.
ubraz. Sl.
obrazu (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), cf. bg., sb., cr.
obraz. De
uz general (ALR, I, 22). – Der.
obrază, s.f. (
ochelari de
cal);
obrăzar, s.n. (
mască;
văl cu care se acoperă
fața morților);
obraznic, adj. (insolent, impertinent, nerușinat), cu suf. -
nic (Bogrea,
Dacor., III, 416; Spitzer,
Dacor., IV, 563-8) sau din sl.
obraziniku (
Graur,
Rom., LIII, 384);
obrăznici, vb. (a
certa, a
dojeni; refl., a se
face obraznic);
obrăznicie, s.f. (insolență, aroganță, impertinență, prostie);
obrăznicesc, adj. (impertinent);
obrăznicește, adv. (în
mod nerușinat);
obrăzui (var.
obrăzi), vb. (înv., a înfățișa), cf. sl.
obraziti „a
forma”;
neobrăzare, s.f. (nerușinare);
neobrăzat, adj. (nerușinat);
preobrăzi (var.
probăzi, (îm)probozi, pobrozi), vb. (a
certa, a
dojeni), înv. și Mold.;
(Pre)obrajenie (var.
Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), s.f. (Schimbarea la
față), din sl.
preobrazenije „schimbarea la
față”;
obrazovanie, s.f. (înv., orînduire), din
rus.
obrazovanije,
sec. XIX.