noróc (noroáce),
s.n. –
1. Șansă, fericire. –
2. Întîmnplare, hazard. – Sl.
narokŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 32), cf. sb., cr.,
pol.
narok. – Der.
noroceală (var.
norocire), s.f. (
soartă, noroc);
noroci, vb. (a
face fericit);
norocos, adj. (fericit, cu noroc);
nenoroc, s.n. (nenorocire);
nenoroci, vb. (a
pierde, a
distruge, a
ruina; a silui);
nenorocos, adj. (
fără noroc).