négru (neágră),
adj. –
1. De culoarea
funinginii. –
2. Brun,
întunecat. –
3. Murdar. –
4. Nefast, funest. –
5. (S.m.)
Arap, negroid. – Mr.
negru, negur, megl., istr.
negru. Lat.
nĭgrum (Pușcariu 1167; Candrea-Dens., 1219; REW 5917); cf. it.
nero, prov.
negro, fr.
noir, sp.,
port.
negro. – Der.
negreală, s.f. (calitatea de
negru; vopsea
neagră;
nuanță de
negru; Mold., Trans., cerneală);
negreață, s.f. (negriciune), pe care Pușcariu 1166 și REW 5919
îl trimit la lat.
nĭgritia;
negri (var.
înegri), vb. (a da culoare
neagră; a
întuneca; a detracta);
negricios, adj. (
aproape negru; brunet);
negriciune, s.f. (negreață);
negrilică (var.
negrușcă), s.f. (
chica-
voinicului, Nigella arvensis), pentru sufix, cf.
arăpușcă, femeiușcă, muierușcă (după Pușcariu,
Dacor., VII, 468,
negrușcă ar indica o încrucișare cu
cernușcă);
negroaică, s.f. (
femeie neagră);
negrioară, s.f. (brună);
negriu, adj. (
aproape negru);
negritură, s.f. (îmbrăcăminte
murdară);
ponegri, vb. (a denigra), încrucișare a lui
înegri cu sl.
počruniti (Titin);
ponegreală, s.f. (denigrare);
ponegritor, adj. (denigrator). – Din
rom. provin mag.
nyégra „
oaie neagră” (Edelspacher 20), ngr. νιάγϰρον „
berbec negru” (Murnu,
Lehnwörter, 37).