mutá (mutát,át),
vb. –
1. A deplasa, a
mișca din
loc. –
2. A
schimba casa de
locuit. –
3. A
schimba destinația, a
primi numire în
alt loc. –
4. (Refl.) A se întoarce, a
schimba poziția. – Mr.
mut, mutare, megl.
mut, mutari. Lat.
mūtāre (Pușcariu 1145; Candrea-Dens., 1192; REW 5785), cf. it.
mutare, prov., cat., sp.,
port.
mudar, fr.
muer. – Der.
mutăcios, adj. (variabil, schimbător);
mutat, s.n. (
schimbare de domiciliu; înv., locuință,
ședere);
mutătoare, s.f. (împărăteasă,
Byronia dioica);
mutător, adj. (schimbător);
strămuta, vb. (a transporta în
alt loc, a
schimba locul, a deplasa; a
schimba; a transpune), cu pref.
stră- (după Candrea, din lat. vulg. *
extramūtāre, în
loc de
transmūtare);
nestrămutat, adj. (neclintit).