must (músturi),
s.n. –
1. Suc de
struguri. –
2. Cidru. –
3. Suc,
zeamă. – Mr.
mustu, megl.
most. Lat.
mustum (Pușcariu 1140; Candrea-Dens., 1184; REW 5783), cf.
alb.
mušt (Philippide, II, 648), cf. it., sp.,
port.
mosto, prov., cat.
most, fr.
moût. – Der.
musti, vb. (a avea
lichid din abundență; a
lăsa zeamă sau sevă, a
stoarce, a extrage
sucul);
mustit, s.n. (acțiunea de a
musti);
mustitor, s.n. (zdrobitor;
lin, călcătoare);
mustar, s.m. (vînzător de must);
mustărie, s.f. (
prăvălie de
vinuri);
mustăreață, s.f. (
zeamă eliminată de trunchiul de
mesteacăn; sevă), cu suf. -
eață (după Candrea, dintr-un lat. *
mustaricia);
mustometru, s.n. (alcoolmetru);
mustos, adj. (zemos), pe care REW
îl derivă
direct din lat.
mustōsus;
mustuială (var.
musteală, mustuitură), s.f. (tescovină;
boștină). – Din
rom. provine bg.
must (Romansky 122).