murdár (murdáră),
adj. – Soios, slinos, jegos. – Mr.
murdar. Tc. (per.)
murdar (Roesler 599; Șeineanu, II, 265; Loebel 66; Lokotsch 1516; Ronzevalle 160), cf. ngr. μουρντάρης,
alb., sb.
murdar. – Der.
murdalnic, s.n. (înv., murdărie), din tc.
murdalik;
murdări, vb. (a
face murdar);
murdărie, s.f. (calitatea de a fi murdar; porcărie, măgărie);
murdărisi, vb. (înv., a
murdări), din ngr. μουρνταρεύω, aorist μουρντάρευσα.