mur (múri),
s.m. –
Rug și
fruct al arbuștilor din
specia Rubus. – Mr.
mur. Lat.
mōrus (Pușcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Mușlea,
Dacor., V, 619 și
VIII, 212; REW 5696a), cf. it.
moro. Rezultatul
u ‹
o n-a
fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu,
Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der.
mură, s.f. (
fructul murului), mr.
(a)mură, cf., it., prov., cat., sp.,
port.
mora, fr.
mûre (REW 5696);
muret (var.
muriș), s.n. (tufiș de muri). Din
rom. provin mag.
múr (Edelspacher 19) și țig. sp.
muri „frag” (Besses 111).