mucenic (muceníci),
s.m. –
1. Martir. –
2. (S.m. pl.) Sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. –
3. Un
fel de
covrigi care se servesc de sărbătoarea Sf. Mucenici. Sb.
mučenik (Tiktin; Candrea), din sl.
mąčenikŭ (Cihac, II, 205), cf. bg.
măčenik, cf.
muncă. – Der.
muceni, vb. (înv., a martiriza);
mucenicie (var.
mucenie), s.f. (martiriu), din sb.
mučenje;
mucenicesc, adj. (de
mucenic);
muceniță, s.f. (martiră), din sb.
mučenica.