míe
pron. pers. în dativ. Lat.
mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în
patru feluri diferite:
mie în poziție
tare, ca în sp.
a mí, și totdeauna
împreună cu una dintre celelalte
trei forme:
mie nu mi-au spus; mi (cu
i vocalic), înaintea
altor pronume:
mi s-a spus, mi l-a dat;
mi (cu
i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică:
mi-a adus, dîndu-mi;
îmi în următoarele cazuri:
îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică,
față de
mi-a duc aminte, pronunțare familiară.