méu (-éa),
adj. și pron.
pos. – Mr.
neu, meu, megl., istr.
meu. Lat.
meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it.
mio (sard.
meu), prov.
mieu, cat.,
port.
meu, sp.
mío. Rezultatul normal,
mieu, a
pierdut diftongul, prin analogie cu f.
mea (Rosetti,
BL, V, 34; Rosetti,
Mélanges, 173), sau, mai
curînd, cu pl.
mei. Fără îndoială, datorită unui
obicei neîntemeiat, introdus de
actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe
mieu.