meréu
adv. –
1. (Trans., adj.)
Continuu,
fără întrerupere. –
2. Încontinuu, neîntrerupt. –
3. Totdeauna,
fără încetare. –
4. (
Banat, Olt.) Calm, liniștit. Origine necunoscută. Cuvînt
puțin studiat. Unica
ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag.
mero „
curat” (Bogrea,
Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se folosește în toate
provinciile rom.,
dar nu se
află în
dialecte.
Ar putea fi un der. de la
mere,
forma dialectală a lui
merge „a
păși; a
continua”;
dar der. cu suf. -
eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf.
Pașca,
Dacor., X, 315.