márgine (márgini),
s.f. –
1. Mal,
țărm. –
2. Limită, extremitate. –
3. Frontieră,
hotar. –
4. Chenar, bordură. – Mr.
mardzine, megl.
mardzini. Lat.
margo, margĭnem (Pușcariu 1031; Candrea-Dens., 1053; REW 5355), cf. dalm.
mrgan, sp.
(margen). – Der.
mărginaș, adj. (limitrof; de
hotar);
mărginaș, s.m. (
vecin de frontieră; mahalagiu; Arg.,
gură-
cască,
chibiț);
mărginean, s.m. (locuitor de la frontieră);
mărgini, vb. (a limita; a pune
semne de
hotar; refl., a se învecina);
nemărginire, s.f. (infinit);
nemărginit, adj. (nelimitat, infinit). Der. neol.
marginal, adj., din fr.
marginal. – Din.
rom. provine sb.
mrginj (Candrea,
Elemente, 404).