lúme (lúmi),
s.f. –
1. Lumină. –
2. Univers, creație. –
3. Oameni. – Mr., istr.
lume, megl.
lumi. Lat.
lūmen „
lumină” (Pușcariu 993; Candrea-Dens., 1014; REW 5161; Densusianu,
GS, II, 324), cf. it., prov.,
port.
lume, cat.
llum, sp.
lumbre. E dubletul lui
lumină. Se
presupune că semantismul se explică printr-un
calc al sl.
svĕtŭ „
lumină; lume” (Rosetti, III, 90);
dar ipoteza nu-i necesară, deoarece evoluția
poate fi spontană, cf. mag.
világ, care are și el
cele două sensuri. – Der.
lumesc, adj. (laic; de lume; veneric);
lumeț, adj. (lumesc, frivol);
lumește, adv. (laic).