liturghíe (liturghíi),
s.f. –
1. Slujbă, mesă. În
biserica ortodoxă, fiecare din
cele trei slujbe diferite, uzuale în prezent:
cea a Sf.
Vasile cel
Mare, de
zece ori pe
an (
duminicile din
postul mare,
Joia Mare, sîmbăta din Săptămîna
Patimilor, în
ajunul Crăciunului, de
Bobotează și de Sf.
Vasile);
cea a Sf. Grigore, în 25 martie și în toate
zilele de
post,
afară de
duminici; și
cea a Sf. Ioan
Gură de
Aur, în restul
zilelor. –
2. Liturghier. –
3. Pîine sfințită în
formă de
colac; se dă
preotului și
dascălului. – Var.
leturghie. – Mr., megl.
liturghie „
anafură”. Ngr. λειτουργία (Murnu 33; Sandfeld 21), parțial din sl.
liturgija (Vasmer,
Gr., 89), cf. sb.
leturgija. – Der.
leturghioară, s.f. (
prescură);
liturghisi, vb. (a
face slujbă), din ngr. λειτουργῶ, sl.
liturgisati;
liturgic, adj., din fr.;
liturghier, s.n. (
cartea care conține
liturghia).