lipí (lipésc, lipít),
vb. –
1. A
prinde, a cola, a încleia. –
2. A
adera, a reuni, a
aduna. –
3. A
tencui. –
4. A pălmui. – Mr.
alichescu, megl.
lipés. Sl.
lĕpiti sau
lĭpĕti (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Miklosich,
Lexicon, 350; Cihac, II, 172;
Iordan,
Dift., 138), de la
lĕpŭ „
clei”, cf. bg.
lĕpjă, sb.
lepiti. Cf.
lip. Der.
alipi, vb. (a reuni, a
împreuna; refl., a se dedica);
lipaci, s.m. (
căprior alipit,
nadă de
lemn), în Mold.;
lipeală, s.f. (lipitură);
lipcă, adv. (lipit de ...), din rut.
lipkii (Bogrea,
Dacor., IV, 829),
pol.
lipki, în Mold. (legătură cu bg.
lepka, sugerată de Tiktin și Conev 63, nu este convingătoare);
lipicios, adj. (care
lipește; adeziv, aderent; contagios;
tandru, afectuos);
lipicioasă, s.f. (
nume de plante: Lychnis viscaria; Silene nemoralis; Asperugo
procumbens, Gallium aparine);
lipici, s.n. (atracție,
farmec), cu suf. -
ici, cf.
gîdilici;
lipici, s.m. (
nume de plante: Lappula myosotis, Cuscuta apithymum, Gallium aparine; Xanthium spinosum);
lipică, s.f. (Trans.,
molie);
lipiciune, s.f. (blefarită);
lipie, s.f. (pîine
rotundă și turtită), pe care Cihac, II, 172, Tiktin și Candrea o
pun în legătură cu sb.
lepinja, mag.
lepény (mai probabil e
vorba de un der. interior,
deși nu
foarte clar);
lipitoare, s.f. (
animal care
suge sînge, Hirudo
officinalis,
nume de
plantă vinariță, Asperula arvensis, Asperula tinctoria; ornit. păpăludă, Caprimulgus
europaeus);
lipitură, s.f. (
lipire; tencuială; apatie atribuită
spiritelor rele);
lipitor, adj. (care
lipește);
deslipi, vb. (a descleia, a separa).
Lipăr, s.n., (
foc, ardoare), în Trans.,
ar putea proveni din
lipi („
locul unde
soarele <<se
lipește>> cel mai
tare”).