lighioánă (lighioáne),
s.f. –
Bestie,
animal,
dihanie. – Var.
lighioaie. Deformare populară a lui
leghion, s.n. (înv., legiune), din ngr. λεγεών (Tiktin; Candrea), parțial prin intermediul sl.
legeonŭ. Pl.
leghioae „legiuni” există
încă de la Dosoftei (
sec. XVII); de la el s-a format sing. regresiv reprezentat de var. Alte explicații sînt fantastice: din ngr. ἄλογα εϊνα „vietăți
mici” (Cihac, II, 669) sau în
loc de *
lighian ‹
libian (Bogrea,
Dacor., IV, 828). Semantismul se explică prin înțelesul intermediar de „
demon”, plecînd de la expresia
leghioane de draci,
frecventă în literatura religioasă.