lábă (lábe),
s.f. –
1. Partea de
jos a
piciorului,
picior de
animal și, prin extensie, de
om. –
2. Picior. –
3. Mînă,
gheară. –
4. Paletă, camă la bătătoare. –
5. (Arg.)
Pantof. –
6. (Arg.) Masturbare. –
7. (Arg.)
Carte de
joc de 5 puncte:
fratele labei,
carte de
joc de 4
puncte. Mag.
láb „
picior” (Cihac, II, 511;
DAR; Gáldi,
Dict., 93), din sl.
lapa, cf. bg.,
rus.,
lapa,
pol.
łapa. – Der.
lăbos, adj.;
lăbuș, s.m. (
nume propriu de cîine);
labagiu, s.m. (Arg., onanist), cu suf. -
giu;
laboș, s.n. (Trans.,
cratiță), din mag.
lábas „cu labe” (
DAR; Gáldi,
Dict., 140);
lăbănat, adj. (cu
picioare lungi).