izvór (-óare),
s.n. –
1. Fîntînă,
apă subterană care țîșnește. –
2. Pîrîu. –
3. Origine,
început, obîrșie, proveniență. –
4. Sursă, document original. –
5. (Arg.)
Apă de
colonie. – Mr., megl.
izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.)
izvorŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin;
DAR). – Der.
izvorî, vb. (a țîșni
apa din pămînt; a proveni; a se
arăta), cf. sl.
izvirati.