ipotéză (ipotéze),
s.f. –
Presupunere formulată pe
baza unor fapte cunoscute. – Var. (înv.)
ipotes, s.n. Mr.
ipothise „
afacere”. Gr. ὑπόθεσις (
sec. XVIII, cf. Gáldi 202), și
apoi din fr.
hypothèse. – Der.
ipotetic, adj. (
presupus, prezumtiv), din gr. ὑποθετιϰός, folosit de Cantemir în 1705 (Gáldi 202).
Aceste cuvinte se
scriu uneori cu
h, ca în fr.