inter-
Pref. care adaugă unor
cuvinte sensul sp.
entre. Lat.
inter-, cf.
între.
Apare într-o serie de neol. împrumutate
limbii fr., din care unele circulă și în
rom. în
forma lor simplă (
intercontinental, cf.
continental;
interlocutor, cf.
locutor;
internațional); în alte
cazuri, s-a adăugat unui cuvînt
rom., prin analogie cu cuvîntul fr. corespunzător (
interpune, ca fr.
interposer;
interveni, ca fr.
intervenir;
interzice, ca fr.
interdire). În sfîrșit, adesea
apare și în
cuvinte care nu se folosesc cu
forma lor simplă (
interferență, interjecție, interlop, intermitent, interpela, interpola, interpreta, interval etc.).