îndrăzní (îndrăznésc, îndrăznít),
vb. –
1. (Înv.) A
prinde curaj, a se însufleți. –
2. A îndrăzni, a se
încumeta, a avea
curajul de a întreprinde ceva. – Var.
îndrăsni. Sl.
drŭznati, de la
drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu,
Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva
tuturor aparențelor,
drept un
termen de cultură). – Der.
îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos);
neîndrăzneț, adj. (timid);
îndrăzneală, s.f. (cutezanță,
curaj).