îndeléte
adv. –
1. Alene, cu
încetul,
fără grabă. –
2. La îndemînă, comod. –
3. (Înv.)
Timp potrivit, moment oportun. Sl.
lĕto „
timp”, cf.
leat, cu pref.
înde- (Pușcariu,
Dacor., I, 232-4;
DAR). Mai
puțin probabilă este der. din
alb.
letë „
ușor” (Weigand,
BA, III, 218). Este de
asemenea posibil să
aibă în
vedere o
compunere a lui
lĕto cu
de-, și ca adăugarea tîrzie a lui
în-,
căci circulă
încă der.
deletnic, adj. (pregătit;
iscusit), cu var. mai
rară îndeletnic; cf.
(în)deletnici, vb. (a se ocupa, a-și
trece vremea; a se dedica).