iáscă
s.f. –
Nume dat mai
multor ciuperci parazite, uscate și
tari, care
cresc pe trunchiul
arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl.
iască. Lat.
ēsca (Diez, I, 163; Densusianu,
Hlr., 189; Pușcariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913;
DAR), cf.
alb.
eskë, askë (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov.
esca, fr.
èche, sp.
yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα.
Forma de pl.
iești (
DAR), este
practic ieșită din
uz. – Der.
iescos, adj. (ca
iasca,
uscat). Din
rom. provin sb.
jeska „
hrană” (Candrea,
Elemente, 406), țig.
yeska (Wlislocki 92).