iár
adv. –
1. Altă dată, din
nou. –
2. La
fel, de
asemenea. –
3. (Conj.) Și, pe de altă
parte. –
4. (Conj., înv.) Totuși, în
ciuda. –
5. (Conj.)
Dar, însă. – Var.
iară, ar(ă). Mr.
iar(ă), megl.
ară. Pare să provină dintr-un lat. *
era (Schuchardt,
ZRPh., XV, 240; G. Paris,
Rom., XX, 333; Meyer-Lübke,
Rom. Gramm., III, 495; Pușcariu 756; REW 2886;
DAR;
Pascu, I, 102), cf. engad.
eir, prov.
er(a), v.
gal.
ar, cu același sens; cf. și ngr. ἄρα, ἔρα. – Der.
iarăși, adv. (altă dată), cu -
și, ca
cineși, totuși.