háină (háine),
s.f. –
Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb.
haljina (Diez,
Gramm., I, 444; Cihac, II, 133;
DAR). – Der.
hăinar, s.m. (vînzător de
haine de
gata);
hăinărie, s.f. (
prăvălie de confecții);
hăinet, s.f. (cantitate de
haine);
înhăinura (var.
înhăimura), vb. (a
îmbrăca), cf.
înfășura. La Stoica Ludescu (
sec. XVIII)
apare haină, s.f. (
parolă,
consemn), despre care nu
știm dacă este același cuvînt.
Haibăr, s.n. (haină) este o încrucișare a lui
haină cu
laibăr (
DAR), der.
înhăibăra, vb. (a
îmbrăca).