grîu (-îie),
s.n. –
1. Plantă erbacee din
ale cărei boabe se
face făină (cu toate varietățile sale). –
2. (S.f. pl.) Cereale. – Var. (pentru sensul 2)
grîne. – Mr.
grăn, găr(n), megl.
grǫn, istr.
grăwu. Lat.
granum (Pușcariu 740; Candrea,
Éléments, 58; Candrea-Dens., 764; REW 3864;
DAR), cf.
alb.
grun, grur(ë), it., sp.
grano, fr.
grain, basc.
grau. Fonetismul nu este
clar, rezultatul normal trebuie să fie *
grîn; în aceeași situație se
află și
cuvintele brîu și
frîu. Dificultatea fonetică pare a fi
cauza care l-a determinat pe Miklosich,
Slaw. Elem., 9 să considere acest cuvînt
drept autohton. Explicațiile neregularității fonetice sînt diferite, și nu absolut convingătoare. După Meyer-Lübke,
ZRPh., XL, 559, alterația se datorează timbrului velar al vocalismului
î ...u; însă același timmbru,
chiar dacă nu cu aceeași alterație,
apare și la
sîn(u), bătrîn(u), etc. După Skok,
À propos du nasalisme, în
Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 325-29, explicația
ar trebui căutată în poziția finală a vocalei nazale, ceea ce nu pare evident. Rosetti, II, 111, consideră că „
prezența lui
u final este o condiție a inovației”, soluție cu care pare a se
combina cea lui Meyer-Lübke și a lui Skok. În sfîrșit,
Graur,
BL, III, 52,
pleacă de la o
formă rotacizată *
brîn ›
brîr, în care
ar fi intervenit o „fascie” *
brîur(i), de unde un
nou sing.
brîu. Aceată laborioasă explicație se bazează pe
ideea susținută de
autor a necesității unei „despicări” a 2
r, cf.
greer, prooroc. Totuși, explicația nu pare suficientă, fiindcă în celelalte
cazuri de „fascie” apre reduplicarea vocalei, pe cînd
aici efectul este diferit; și întrucît pl.
brîuri, frîuri, grîuri, care constituie o
verigă necesară a demonstrației, este excepțional și anormal, deoarece
forma curentă și tradițională este
brî(n)e, frî(n)e, grî(n)e. Credem că este mai
curînd vorba de o
formă *
grîru, pl. *
grîre, alterată fie ca
efect al rotacismului fie al unei asimilări, unde
r secundar
ar fi dispărut ca
efect al unei disimilări posterioare (*
grîru ›
grîu ca
impăratru ›
Împărat(u) sau
fratrem ›
frate). Esre remarcabil, într-
adevăr,
faptul că
cele trei vocale la care
apare această particularitate,
apare și un
r în
silaba anterioară, a
cărui prezență pare a condiționa fenomenul. După
cît se pare, aceeași
schimbare a
început să se schițeze în
bătrîn ›
bătrîior (în
loc de
bătrînior),
fără a se fi propagat însă la alte
forme der. sau flexionare. – Cf.
grăunț. Der.
grînar (mr.
grînar), s.n. (
hambar), de la
grîne, cu suf. -
ar, cf. it.
granaio (calabr.
granoru), fr.
grenier, sp.
granero (după Pușcariu 737, Candrea-Dens., 766 și REW 3839,
direct din lat.
granārium);
grînar, s.m. (negustor de grîne);
grînărie, s.f. (
comerț de grîne;
hambar; cantitate de grîne).