greáță (-éțuri),
s.f. –
1. (Înv.) Greutate,
apăsare. –
2. Lehamite,
silă. –
3. Scîrbă, greață. – Mr.
greață. De la
greu, sau mai
curînd de la
grea, cu suf. abstract -
eață (
DAR). Der.
directă din lat.
gravĭtĭes (Byhan 353) sau
grevĭtĭa (Pușcariu 732; Candrea-Dens., 758; REW 3855) este mai
puțin probabilă. – Der.
grețos, adj. (repugnant, scîrbos; mofturos, năzuros);
îngreța, vb. (a
face silă);
îngrețălui, vb. (a îngrețoșa);
îngrețoșa, vb. (a
face greață).