ger (géruri),
s.n. –
Frig foarte mare. Mr.
ger. Lat.
gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718;
DAR), cf. it.
gelo, prov., cat.
gel, sp.
hielo. – Der.
Gerar, s.m. (
ianuarie), pe care Hasdeu,
Col. lui Traian, 1883, 224,
îl considera rezultat al unei încrucișări a lat.
Ianuarius cu
ger, și
Pascu,
Beiträge, 10,
drept rezultat al lui
ghenar ‹ ngr. γενάρι;
geros, adj. (glacial);
gerui, vb. (a îngheța, a se
face frig);
geruială, s.f. (
frig;
promoroacă). – Cf.
degera.