geám (geámuri),
s.n. –
1. Placă de
sticlă fixată la
fereastră. –
2. Fereastră. –
3. (Arg.)
Ochelari. – Mr., megl.
geam. Tc.
cam (Roesler 610; Șeineanu, II, 185; Lokotsch 650; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμι,
alb.
ğam, bg.
džam. – Der.
geamgiu, s.m. (
persoană care montează sau
vinde geamuri), din tc.
camci, mr.
giamgi;
geamlîc, s.n. (coridor, verandă,
încăpere închisă cu
geamuri), din tc.
camlik, cf. ngr. τζαμλίϰι, mr.
giamliche.