fíe (-íi),
s.f. – Fiică,
fată. – Var.
fiie, fiiă, (Bihor)
hie. Mr.
hil’e, megl.
iil’e. Lat.
fῑlia (
DAR), cf. it.
figlia (v. lomb.
fiia), fr.
fille, sp.
hija,
port.
filha. Cuvînt înv. (cf. ALR 193), supraviețuiește curent în expresia
fie-mea, fie-ta, fie-sa; cf. și
fă. – Der.
fiică (var.
fică), s.f., formație dim. cu suf. -
ică, ca în
fetică, mătușică (analogia cu
maică, sugerată de
DAR, nu prezintă
interes); este cuvînt care l-a înlocuit pe cel anterior. Cf.
fiu, fă.