ferăstrắu (-aíe),
s.n. –
1. Unealtă prevăzută cu o
lamă pentru tăiatul
lemnelor. –
2. Joagăr. –
3. Plantă (Helianthemum vulgare). –
4. Nume vulgar al constelației Casiopeea. Mag.
fürészni „a
tăia cu ferăstrăul”, prin intermediul var.
firisău, care
presupune un prototip mag. *
füresző (Pușcariu,
Dacor., VII, 467; Pușcariu,
Lr., 31;
DAR; cf. Cihac, II, 498; Gáldi,
Dict., 90);
numele mag. al uneltei este
füresz. Numeroase var.:
feres(t)eu,
feres(t)ău, heres(t)eu, herăs(tr)ău, fieres(t)eu, fierăs(tr)ău, ultimele prin încrucișare cu
fier. Sensul 4 pare a reprezenta
alt cuvînt mag.
forasztὁ (Gáldi,
Dict., 129). – Der.
ferăst(r)ui (var.
fierăst(r)ui), vb. (a
tăia cu ferăstrăul). Din mag.
füresz „
ferăstrău” derivă și
firesar, s.m. (insectă, Rynchites cupreus), și
firiz, s.n. (Trans.,
ferăstrău de
mînă).