făt (féți),
s.m. –
1. Fetus. –
2. Pui de
animal. –
3. Copil,
prunc. –
4. (Trans.) Sacristan. – Mr.
fetu, istr.
fet. Lat.
fĕtus (Pușcariu 586; Candrea-Dens., 560; Densusianu,
GS, II, 314; REW 3273 și 3272;
DAR), cf. sard.
fedu, calabr. (
fetazze), prov. (
fedoun) „
miel”, fr. (
faon). Cf. și
fată, făta, fecior. Sensul 3 este înv., se
păstrează mai
ales în expresii fixe, ca
făt logofăt „
copil minune”,
Făt-Frumos. Cf.
flăcău.