fáce (fác, făcút),
vb. –
1. A înfăptui, a
produce. –
2. A
crea, a izvori. –
3. A da
formă. –
4. A construi, a
dura, a
edifica. –
5. A plăsmui, a imagine, a
scrie, a
picta. –
6. A
naște, a da viață, a
aduce pe
lume. –
7. A rodi, a da
roade. –
8. A
produce, a provoca. –
9. A transforma, a preface, a
deveni. –
10. A însuma, a valora. –
11. A
petrece, a
parcurge un interval de
timp. –
12. A
săvîrși, a făptui, a
comite. –
13. A executa, a
practica, a exercita. –
14. A se ocupa cu ceva. –
15. A se
afla, a se
găsi. –
16. A pregăti, a
aranja. –
17. A curăța. –
18. A întocmi, a elabora. –
19. A
aprinde. –
20. A găti, a pregăti. –
21. A împărți
cărțile de
joc. –
22. A proceda, a se comporta. –
23. A se descurca. –
24. A stabili, a introduce. –
25. A ține, a efectua, a organiza. –
26. A vorbi, a rosti. –
27. A
vrăji, a fermeca. –
28. A pricinui, a
cauza. –
29. A se
îndrepta, a o
lua spre. –
30. (Refl.) A
deveni, a
ajunge. –
31. (Refl.) A se preface, a se preschimba. –
32. A se
produce, a se
ivi. –
33. (Refl.) A
crește, a se
forma. –
34. (Refl.) A se
arăta. –
35. (Refl.) A
părea, a da impresia. –
36. (Refl.) A se
abate, a se îndepărta. –
37. (Refl.) Cu prep.
pe, a dobîndi, a
căpăta. –
38. (Refl., impersonal) Merită, se
cuvine, se
cade. –
39. (Refl. cu
dat.) A-și căuta:
își făcea de lucru pe lîngă vatră (Rebreanu). –
40. (Cu pron.
dat. și acuz.) A i-o
plăti cuiva, a se răzbuna:
eram în adevăr hotărîtă să i-o fac (Bassarabescu). –
41. (Imperativ)
Du-te,
mergi; exprimă un imperativ atenuat:
pînă una alta, fă de te spală (Galaction). – Mr.
fac, faptă, fațire; megl.
fac, fat, istr.
facu, facut. Lat.
facĕre (Diez 182; Pușcariu 566; Candrea-Dens., 534; REW 3128;
DAR); cf. it.
fare (sard.
fakere), prov., fr.
faire, sp.
hacer,
port.
fazer. V. și
Gust. Rudberg,
Le développement de facere dans les langues romanes, Paris 1873. Sensul de „a
naște, a da viață” (6)
apare de
asemenea în mai
multe multe dialecte it. Sensul 41 este
frecvent în v. it. (cf. Dante,
Inferno, XVII, 93:
Fa che tu m’abbracce). Der.
facere, s.f. (
fapt,
act; acțiune; înv.,
operă; creație;
naștere);
făcaș, s.m. (înv., vrăjitor,
vraci);
făcător, s.m. (înv., creator,
autor), der. cu suf. –
ător, l-a înlocuit pe
făptor și este la rîndul lui deplasat de
făptuitor,
păstrat numai în comp.
binefăcător, adj. (care
face bine);
răufăcător, s.m. (criminal);
făcătură, s.f. (
vrajă,
farmec);
făcut, s.n. (
muncă, activitate;
naștere;
vrajă);
aface, adv. (în expresia
a avea aface, a avea legătură), de la inf.
a face, cf.
afacere;
contraface, vb., reconstituit pe
baza fr.
contrefaire;
desface, mr.
disfeațire, vb. (a
desface; a
deschide, a
destupa; a anula; a dezdoi);
preface, mr.
prifac, prifațire, megl.
prufac, vb. (a modifica, a transforma, a reface; refl., a se transforma; refl., a simula, a se preface), după Pușcariu 1371 reprezintă un lat. *
per-facĕre (în
loc de
perfĭcĕre), cu ultimul sens împrumutat din
rus.
pritvorjati sja (mai probabil este o formație neologică, din
sec. XIX, ca
prefira, pregăti, etc.);
prefăcătorie, s.f. (simulare; ipocrizie);
prefăcut, adj. (transformat,
ipocrit);
reface, vb. (a
face din
nou, a restaura), formație neol. Cf.
fapt, făptură. Der. neol.
factaj, s.n. (distribuire la domiciliu), din fr.
factage;
factice, adj. (fictiv; artificial), din fr.
factice;
facțiune, s.f. (
bandă; grupare politică), din fr.
faction;
facțios, adj. (care
face parte dintr-o facțiune), din lat.
factiosus, prin intermediul fr.
factieux;
factor, s.m. (poștar), din lat.
factor, prin intermediul fr.
facteur (se eccentuează
fáctor și
factór, pentru sensul 2);
factorie, s.f. (agenție), din sp.
factotum, s.m., din lat., prin intermediul fr.;
factură, s.f., din fr.
facture;
factura, vb., din fr.
facturer;
facturier, s.n., din fr.
facturier.