dos (dósuri),
s.n. –
1. Spate,
spinare. –
2. Verso,
spate,
partea opusă. –
3. Cotor de
carte. –
4. Partea de dinapoi. – Istr.
dos. Lat. popular
dossum, în
loc de
dorsum (Cihac, I, 81; Pușcariu 546; Candrea-Dens., 507; REW 2755); cf. it.
dosso, prov., fr.
dos, sp.,
port.
dorso. – Der.
dosi, vb. (a pune la o
parte; a
ascunde; a
fura; a
fugi, a
scăpa);
dositor, adj. (care dosește);
dosnic, adj. (retras, izolat, îndepărtat);
îndosi, vb. (Mold., a
ascunde);
doștină, s.f. (
pantă, versant),
poate prin încrucișare cu sb.
dolina „
căldare”;
pidosnic, adj. (Mold., încăpățînat; s.n.,
plantă, Cerinthe minor). – Der. neol.
dosar, s.n., din fr.
dossier;
andosa, vb., din fr.
endosser.