dată (dắți),
s.f. –
1. Oară, rînd. –
Dintr-o dată, brusc. –
Pe dată, imediat. –
2. Soartă, destin. De la
dat,
part. de la
a da (după Tiktin,
direct din lat.
data); pentru al doilea sens, cf. lat.
fata,
rom.
zisa, scrisa. Cu acest ultim sens formează și pl.
date. Se întîlnește cu
dată, s.f. (
timpul precis al unui
eveniment), din fr.
date, și
dată, s.f. (
dat, antecedent),
traducere a fr.
donnée. Comp.
altădată, adv. (
odinioară), care se
distinge de
obicei de
altă dată (în
alt rînd;
încă o dată);
deocamdată, adv. (pentru moment);
deodată, adv. (dintr-o dată, brusc; simultan);
vreodată, adv. (uneori);
niciodată, adv. (nicicînd);
îndată, adv. (imediat). – Din
rom. provine rut.
data „rație” (Candrea,
Elemente, 407).