cúre (-r, -rs),
vb. –
1. A
fugi, a
merge în goană. –
2. A
curge un
lichid. –
3. A se scurge, a
ieși o secreție din
corp. –
4. A se revărsa. –
5. A se scurge
lichid dintr-un
vas. –
6. A se îngrămădi, a
năvăli, a se îmbulzi. –
7. A se
risipi, a se întinde. –
8. (Înv.) A se dezvolta, a se
produce. –
9. A se scurge, a
trece. –
10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a decurge. –
11. A
cădea, a se
vărsa, a se
risipi. –
12. A recădea. – Var.
cura. Mr.
cur, curare, megl.
cur. Lat.
cŭrrĕre (Pușcariu 455; Candrea-Dens., 451; REW 2412;
DAR); cf. it.
correre, prov., cat., sp.,
port.
correr, fr.
courir. Cf. și
curînd, curge. Este cuvînt înv.,
aproape complet substituit în literatură prin
curge (totuși, mai sînt scriitori care
preferă să
scrie cură în
loc de
curge); însă este
comun în limbajul popular. Asimilat în
parte cu
cura „a curăța”, prin intermediul var. Der.
curător, adj. (care
aleargă; curent);
curătoare, s.f. (
vas de
lemn care servește la a transvaza
vinul), se
confundă cu der. identic de la
cura „a curăța”;
curător, s.n. (brînză în
calup);
curăre, s.f. (înv., scurgere; înv., spermă);
curătură, s.f. (
vas pentru a transvaza
vinul);
cursoare, s.f. (
curs revărsare; diaree;
trecere a
timpului; decurs), cuvînt înv. (
sec. XVII), pe care Candrea-Dens., 459
îl derivă
direct din lat.
cursoria;
cursură (var.
cursătură), s.f. (
curs; revărsare; diaree), cuvînt înv., pe care
DAR îl consideră că provine
direct din lat.
cursura;
scure (var.
scura), vb. (a
curge, a se revărsa, a se scurge, a
trece), pe care Candrea-Dens., 454
îl deduce din lat.
excŭrrĕre;
scursoare (var.
scurs(ăt)ură), s.f. (scurgere; flux;
puroi;
drojdie,
depunere);
încura, vb. (a
fugi, a
face calul să
fugă; despre
cai, a
alerga; refl., a se fugări, a se urmări vînatul), pe care Pușcariu
Dacor., IV, 687 și
DAR îl consideră der. de la un lat. *
incurrare, factitiv de la
currere, cf. Candrea-Dens., 463;
încurătură (var.
încurătoare), s.f. (
cursă de
cai; hipodrom). – Cf.
cursă, curînd. Der. neol.
curent, adj., din lat.
correntem, fr.
courant;
curent, s.m.;
curenta, vb. (a electrocuta);
curs, s.n., din fr.
cours;
cursă, s.f., din fr.
course;
cursier, s.m. (
armăsar), din fr.
coursier, înv.;
cursist, s.m.;
cursiv, adj., din fr.
cursif;
cursivitate, s.f.;
curier, s.m., din fr.
courrier;
curtier, s.m., din fr.
courtier;
curtaj, s.n., din fr.
courtage.