crunt (crúntă),
adj. –
1. Plin de sînge, însîngerat. –
2. Sîngeros,
crud, feroce. –
3. Cumplit, îngrozitor. Lat.
cruentus (Pușcariu 418; Candrea-Dens., 414;
DAR); cf. it., sp.,
port.
cruento. – Der.
crunta vb. (a însîngera, a
umple de sînge; a
tăia, a
răni);
încrunta, vb. (a însîngera; a
tăia, a
răni; a încreți; refl., a-și încreți
fruntea, a se
uita urît), la care ultimele sensuri
par să aparțină unui cuvînt diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populară (după Pușcariu 824; Candrea-Dens., 415; și
DAR direct din lat.
cruentare);
încruntătură, s.f. (
pată de sînge;
privire amenințătoare);
încruntător, adj. (
crud,
sălbatic), înv.;
descrunta, vb. (a liniști, a
potoli). În toate
cuvintele, sensul etimologic este înv.