copíe (-íi),
s.f. –
1. Abundență,
belșug. –
2. Duplicat. Lat.
copia (
sec. XVIII), intrat și prin filiera
rus.
kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf.
copie. Sensul 1 este
vechi,
propriu latinismului transilvănean. – Der.
copia, vb. din fr.
copier;
copiator, adj. (care copiază);
copier, s.n. (registru de copii), din germ.
Kopier(buch);
copist, s.m., din fr.
copiste;
copios, adj., din lat.
copiosus (
sec. XIX).