condúce (condúc, condús),
vb. –
1. A îndruma un
grup de
oameni, o instituție. –
2. A dirija. –
3. A însoți pe cineva. –
4. (Refl.) A se comporta. Lat.
conducere (
sec. XIX), cu accepțiile fr.
conduire. – Der.
conducător, s.m. (director, căpetenie,
șef);
conducătorie, s.f. (
conducere, șefie);
conductor, s.m. (căpetenie,
călăuză), din fr.
conducteur;
conductă, s.f. (
țeavă, țevărie), format pe
baza fr.
conduite;
conduită, s.f. (conduită; comportament), din fr.
conduite;
conductibil, adj., din fr.