cobílă (cóbile),
s.f. –
1. (Înv.)
Iapă. –
2. Suport cu care se transportă
plugul. –
3. Scaun de rotar. –
4. Pîrghie. –
5. Țăruș,
pripon. – Var.
cobîlă (Mold.). Sl.
kobyla „
iapă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 66; Conev 57 și 71; Cancel 10). – Der.
cobiliță, s.f. (pîrghie,
bucată de
lemn pentru a
duce două găleți o dată;
lăcustă, Locusta viridissima; libelulă, Libellula depressa; constelația
Lebedei), care
poate proveni și
direct din bg., sb.
kobilica „
iapă; cobiliță”. Probabil de la sensul de „
țăruș,
par” provine
coblizan, s.m. (Mold., lungan), cuvînt pe care Scriban
îl leagă, nejustificat, de
goglează.