cléi (cléiuri),
s.n. –
1. Lipici,
pap. –
2. Substanță care
lipește (pentru
prins păsări). –
3. Gumă, latex,
rășină. –
4. Cerumen,
ceară din
ureche. –
5. (Adj., arg. școlăresc) Care nu
știe nimic; se
spune despre elevii care nu
știu să
răspundă la întrebări. –
6. (Arg.) Închisoare (numai în expresia
a pune clei, a
închide). – Var. (înv.)
hlei. Sl.
klej (Miklosich,
Slaw. Elem., 25;
Lexicon, 291; Cihac, II, 61); cf.
ceh.
klej, slov.
klêj,
pol.,
rus.
kléj, sb.
klija. – Der.
clei (var.
înclei, încleia), vb. (a
lipi cu
pap);
cleială, s.f. (
lipire cu
pap);
cleios, adj. (lipicios);
cleitor, adj. (care
lipește cu
pap);
desclei(a), vb. (a dezlipi). Cf.
năclăi.