cărbúne (cărbúni),
s.m. –
1. Mangal,
jar. –
2. Antrax,
dalac. –
3. Rubin (
roșu închis). – Mr.
cărbuni, istr.
cărbur(e). Lat.
carbōnem (Pușcariu 289; Candrea-Dens., 260; REW 1676;
DAR); cf. it.
carbone, prov.
carbó, fr.
charbon, sp.
carbón,
port.
carvão. Cf.
cărbunar. Der.
cărbuna, s.f. (
nume specific al
caprei negre);
cărbunicios, adj. (care conține cărbune);
cărbunească, s.f. (
dans tipic);
cărbuna (var.
încărbuna), vb . (a carboniza; a înnegri). Din
rom. pare a
veni gr. ϰαρβούνι.