călí (călésc, călít),
vb. –
1. A oțeli. –
2. A întări, a consolida, a oțeli. –
3. A găti (mai
ales varză), punînd să
fiarbă cu
untură de
porc și
slănină. –
4. (Refl.) A se
ameți, a se
chercheli. – Mr.
călescu „a încăli; a
sătura; a îmbăta”; megl.
călit, adj. Sl.
kaliti „a
răcori, a modera” (Miklosich,
Slaw. Elem., 24;
Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg.
kaljă, slov.
kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul
rom.
direct din bg. – Der.
căleală, s.f. (oțelire,
călit;
stare sufletească; beție);
călitură, s.f. (oțelire).