bubuí (uésc, bubuít),
vb. – A
produce un
zgomot puternic, a răsuna. – Mr.
mi bubuescu „
mă plâng”,
bumbunez „bubui”. Creație expresivă, cf. gr. βομβέω, lat.
bombitare, sl.
bubati (care după Byhan 305,
ar fi etimonul cuvîntului
rom.), sb.
bubati, slov.
bobneti. – Der.
bubuit, s.n. (
zgomot mare);
bubuitor, adj. (răsunător);
bubuitură, s.f. (
zgomot mare);
răsbubui, vb. (a răsuna).